CE? UNDE? CÎND?

Ne mîndrim cu faptul că în ziua de informare ca
utilizator a fost domnul Anatol Lupu - compozitor şi interpret. Dumnealui a făcut cunoştinţă cu cărţile noi expuse la expoziţie, mai detaliat cu cărţile: ,,Viaţa mea este un căntec''  de Irina Loghin şi ,,Păstraţi horele şi căntul''  de  Mihai Ungureanu.

  La aceste întrebări poţi da un răspuns corect atunci, cînd păşeşti pragul bibliotecii. Da, multe răspunsuri le poţi găsi pe diferite suporturi, dar nimic nu se compară cu o carte, care odată deschisă îţi rămîne în memorie pe toată viaţa.  Sfîrşitul unei săptămîni pline de evenimente frumoase, retrăiri a fost finisat cu o  Zi de informare : BM ,,B.P.Hasdeu'' - 135 ani în serviciul comunităţii chişinăuene.

MULŢI ANI !

 Multi ani şi toţi cu sănătate le urăm tuturor angajaţilor de la BM ,,B.P. Haşdeu''.

,,Într-o lume mereu schimbătoare, biblioteca a rămas purtătoare a esenţei umane a comunicării peste locuri şi timp. Adunănd în simbolul cărţii cuprinsurile aşezate ale găndului, de la începuturile semnelor pănă la minunea contemporană a maşinelor pe care le numim calculatoare, coborăndu-le rostul, descoperim în biblioteci sferele tuturor interferenţelor, ale deplinei aşezări în zestre şi-n speranţă, ale perfectei democraţii''.

                                                         Ion Stoica

Din partea colectivului de la Filiala Codru , un buchet  de toamnă, din toată inima, pentru colegile noastre. 

 

E SĂRBĂTOARE ÎN ORAŞUL MEU NATAL...

Răsfrănt pe şapte coline ca Roma

Tu-mi eşti balsamul şi aroma,

Tu-mi eşti leagănul, dorul şi visul

Prin tine se-nalţă în floare caisul.

                               Ion Proca

  Să locuieşti în Chişinău e bine, să cunoşti  lucruri interesante din istoria oraşului

 e şi mai bine. În pragul sărbătorii - Hramul Oraşului , ne-am adunat cu copiii de la şcoala medie nr. 49, să aflăm ceva nou, interesant, necunoscut. Pentru aceasta am organizat un concurs de eruduţie ,,Locul unde ne-am născut''.

Nicăeri în lume nu-i mai bine zău,

Ca-n oraşul nostru, ca la Chişinău

În oraşul nostru tănăr orişicănd

Soarele răsare, mai blănd şi mai blănd.

                                Dumitru Matcovski

ANII DE ŞCOALĂ FRUMOŞI MAI SUNT...

 Primul sunet, prima învăţătoare ne rămîne în amintire pe toată viaţa.
Anume de aici, din şcoală copilul porneşte în lumea mare, se formează ca om. Şcoala este ca o enciclopedie pe care copiii o cunosc zi de zi, an de an. Ea va rămîne aşa , deschisă , pentru totdeauna. Numele profesorilor dragi  le ţinem minte căt trăim, căci anume ei au stat la leagănul copilăriei şi adolescenţei. Ziua profesorului este în fiecere zi, atunci cînd el întră în clasă, în fiecare zi, atunci cînd el vede roadele muncii sale. Să le urăm numai sănătate, răbdare mulţi ani înnainte!

        În deosebi aducem sincere mulţumiri, urări de bine profesorilor de la Şcoala nr. 49, sec. Botanica. Învăţătorii noştri merită din plin acest gest de recunoştinţă şi politeţe, care, vorba lui Servantes, ne costă puţin, dar valorează foarte mult.
                        Iar e toamnă. Zile calde.
                        Frunza ruginie cade.
                        Frumuşel cei mici se spală
                        Şi se duc cuminţi la şcoală....

ATĂTA TIMP , CĂT MAI PUTEŢI ZĂMBI...

Îmbătrîneşte orişicine,
Şi bun şi rău, şi rău şi bun,
Exact ca mine şi ca tine,
Exact ca şi acest alun.
                         
Nu cred că omul îmbătrîneşte, fiecare are atîţea ani de cîţi se simte. Acest lucru am vrut sa-l dovedim împreună cu centrul Viitorul, organizînd o seară literar- artistică consacrată Zilei Internaţionale a oamenilor în etate. Nu au fost cuvîntări pompoase, întîlnirea a fost ca o relaxare, persoanele invitate s-au întors în anii copilăriei, anii tinereţii. Am prezentat fragmente din  diferite scenete, am recitat poezii dedicate sărbătorii, copiii de la cercul de dansuri Ritmurile Veacului au interpretat cîteva numere, au fost puşi în funcţie şi îmsăşi invitaţii, şa-u amintit  cum să înfaşe copiii, au răspuns la diferite întrebări legate de pregătirea bucatelor, legate de sănătate. Pînă la urmă am ajuns cu toţii la concluzia:

   Dar cine ce în urmă lasă?

   Şi care-i scopul unei vieţi?

   Îmbătrînesc şi nu îmi pasă

   De bătrăneţe, măi băieţi.

                                         Ion Vieru