A FOST ODATĂ...

 Fiecare din noi cunoaşte aseste cuvinte din copilărie. Viitorul fiecărei persoane, stereotipurile şi scenariile comportamentale sînt  determinate în funcţie de faptul, cum şi în ce măsură au fost soluţionate situaţiile de conflict din această etapă. Maturii n-ar trebui să uite că minunata lume a poveştii întotdeauna i-a captivat pe copii. Copilul cu bucurie  se cufundă în această iereală şi imaginară lume, acţionînd în ea activ şi creativ.
 lumea basmului pare ireală numai celor adulţi, copilul percepînd tot ce se petrece în poveste ca o realitate.

  

Din poveste micuţul capătă cunoştinţe despre lume, relaţii interumane, învaţă cum să învingă greutăţile,  i se formează  încrederea în sine, în forţele binelui, în dreptate şi dragoste. De ce trebue să spunem poveşti copiilor? Pentru că povestea este cea mai scurtă cale de la sufletul  matur spre lumea intimă a copilului. Fiecare copil îşi are  neapărat poveştile sale, noi numai trebue să le aducem  înspre ei prin diferite metode. Cînd nu mai are nevoe de poveşti, copilul renunţă la ele, dar pînă ce poveştile sunt o hrană strict necesară şă facem tot posibilul să nu le lipsească această hrană.