UŞILE LARG DESCHISE...

La deschiderea programului Săptămîna uşilor deschise  a fost invita d-ul V. Prohin , colaborator la redacţia revistei Alunelul. Copiii au recitat o mulţime de poezii, au ghicit ghicitorile propuse de  scriitor. La sfîrşitul întîlnirii copiii au primit în dar cîte o revistă jubiliară, anul acesta revista a împlinit 30 ani, profesoarea clasei 1a, a primit în dar o carte.

Elevii clasei a 7a, şcoala nr. 49 sunt cititorii noştri fideli. Pentru ei biblioteca este locul unde ei se simt bine, îşi pregătesc temele de acasă, discută pe diferite teme, deoarece sunt la  vîrstă care necesită o mulţime de răspunsuri, la întrebările care apar zi de zi. Cu interes au răsfoit cărţile, care le-au fost propuse spre lectură.

Colegile din sectorul Botanica au participat la o masă rotundă ,,Viitorul aparţine bibliotecilor în schimbare''. A fost o discuţie interesantă, cine şi cum vede biblioteca sa în  viitorul apropiat.

CE? UNDE? CÎND?

Ne mîndrim cu faptul că în ziua de informare ca
utilizator a fost domnul Anatol Lupu - compozitor şi interpret. Dumnealui a făcut cunoştinţă cu cărţile noi expuse la expoziţie, mai detaliat cu cărţile: ,,Viaţa mea este un căntec''  de Irina Loghin şi ,,Păstraţi horele şi căntul''  de  Mihai Ungureanu.

  La aceste întrebări poţi da un răspuns corect atunci, cînd păşeşti pragul bibliotecii. Da, multe răspunsuri le poţi găsi pe diferite suporturi, dar nimic nu se compară cu o carte, care odată deschisă îţi rămîne în memorie pe toată viaţa.  Sfîrşitul unei săptămîni pline de evenimente frumoase, retrăiri a fost finisat cu o  Zi de informare : BM ,,B.P.Hasdeu'' - 135 ani în serviciul comunităţii chişinăuene.

MULŢI ANI !

 Multi ani şi toţi cu sănătate le urăm tuturor angajaţilor de la BM ,,B.P. Haşdeu''.

,,Într-o lume mereu schimbătoare, biblioteca a rămas purtătoare a esenţei umane a comunicării peste locuri şi timp. Adunănd în simbolul cărţii cuprinsurile aşezate ale găndului, de la începuturile semnelor pănă la minunea contemporană a maşinelor pe care le numim calculatoare, coborăndu-le rostul, descoperim în biblioteci sferele tuturor interferenţelor, ale deplinei aşezări în zestre şi-n speranţă, ale perfectei democraţii''.

                                                         Ion Stoica

Din partea colectivului de la Filiala Codru , un buchet  de toamnă, din toată inima, pentru colegile noastre. 

 

E SĂRBĂTOARE ÎN ORAŞUL MEU NATAL...

Răsfrănt pe şapte coline ca Roma

Tu-mi eşti balsamul şi aroma,

Tu-mi eşti leagănul, dorul şi visul

Prin tine se-nalţă în floare caisul.

                               Ion Proca

  Să locuieşti în Chişinău e bine, să cunoşti  lucruri interesante din istoria oraşului

 e şi mai bine. În pragul sărbătorii - Hramul Oraşului , ne-am adunat cu copiii de la şcoala medie nr. 49, să aflăm ceva nou, interesant, necunoscut. Pentru aceasta am organizat un concurs de eruduţie ,,Locul unde ne-am născut''.

Nicăeri în lume nu-i mai bine zău,

Ca-n oraşul nostru, ca la Chişinău

În oraşul nostru tănăr orişicănd

Soarele răsare, mai blănd şi mai blănd.

                                Dumitru Matcovski

ANII DE ŞCOALĂ FRUMOŞI MAI SUNT...

 Primul sunet, prima învăţătoare ne rămîne în amintire pe toată viaţa.
Anume de aici, din şcoală copilul porneşte în lumea mare, se formează ca om. Şcoala este ca o enciclopedie pe care copiii o cunosc zi de zi, an de an. Ea va rămîne aşa , deschisă , pentru totdeauna. Numele profesorilor dragi  le ţinem minte căt trăim, căci anume ei au stat la leagănul copilăriei şi adolescenţei. Ziua profesorului este în fiecere zi, atunci cînd el întră în clasă, în fiecare zi, atunci cînd el vede roadele muncii sale. Să le urăm numai sănătate, răbdare mulţi ani înnainte!

        În deosebi aducem sincere mulţumiri, urări de bine profesorilor de la Şcoala nr. 49, sec. Botanica. Învăţătorii noştri merită din plin acest gest de recunoştinţă şi politeţe, care, vorba lui Servantes, ne costă puţin, dar valorează foarte mult.
                        Iar e toamnă. Zile calde.
                        Frunza ruginie cade.
                        Frumuşel cei mici se spală
                        Şi se duc cuminţi la şcoală....

ATĂTA TIMP , CĂT MAI PUTEŢI ZĂMBI...

Îmbătrîneşte orişicine,
Şi bun şi rău, şi rău şi bun,
Exact ca mine şi ca tine,
Exact ca şi acest alun.
                         
Nu cred că omul îmbătrîneşte, fiecare are atîţea ani de cîţi se simte. Acest lucru am vrut sa-l dovedim împreună cu centrul Viitorul, organizînd o seară literar- artistică consacrată Zilei Internaţionale a oamenilor în etate. Nu au fost cuvîntări pompoase, întîlnirea a fost ca o relaxare, persoanele invitate s-au întors în anii copilăriei, anii tinereţii. Am prezentat fragmente din  diferite scenete, am recitat poezii dedicate sărbătorii, copiii de la cercul de dansuri Ritmurile Veacului au interpretat cîteva numere, au fost puşi în funcţie şi îmsăşi invitaţii, şa-u amintit  cum să înfaşe copiii, au răspuns la diferite întrebări legate de pregătirea bucatelor, legate de sănătate. Pînă la urmă am ajuns cu toţii la concluzia:

   Dar cine ce în urmă lasă?

   Şi care-i scopul unei vieţi?

   Îmbătrînesc şi nu îmi pasă

   De bătrăneţe, măi băieţi.

                                         Ion Vieru

                                         

ÎNVĂŢĂM, CĂUTĂM, GĂSIM...

   Iată că, după o vacanţă mare şi plăcută, a început un nou an şcolar, pentru unii este ceva obişnuit, tradiţional, pentru alţii ceva nou, neobişnuit. Pentru elevii de la Şcoala profesională nr. 4, totul este nou. Venind din diferite raioane ale Republicii, ei sunt cointeresaţi să facă cunoştinţă cu localitatea în care o să înveţe pe parcursul a trei ani. E de la sine înţeles, că în primul rînd ei fac cunoştinţă cu biblioteca, care este unicul centru cultural din cectorul nostru, la fel pentru pregătirea temelor de acasă. Aici  ei pot găsi răspuns la majoritatea întrebărilor, pot petrece timpul liber citind ediţiile periodice, discutînd.

BUN RĂMAS ,,VACANŢA MARE!...!''

Parcă mai ieri strigam cu toţii  ,,Ura, Vacanţa!'', şi iată  că toamna bate la uşă, impresionată, generoasă, caldă şi solemnă. Natura cu haine aurii, ca un vrăjitor coboară peste plaiul nostru cu paleta sa de culori şi arome. Cunoaşem cu toţii proverbul, că: ,,toamna se numără bobocii'', noi bibliotecarii numărăm acei bobocei care pe tot parcursul  verii au deschis zi de zi uşa bibliotecii, fiind conştieţi de faptul, că:
     Cartea e oglinda vieţii                                  Uite-aşa de cănd e lumea
     Cartea-i călătoare stea.                                Cartea-noi vă spunem drept-
     Păn-la albul bătrîneţii                                    Face omu-ntodeauna
     Fiţi prieteni buni cu ea!                                  Mai bogat, mai înţelept.

În cadrul programului ,,Lecturile verii,, am avut o colaborare fructuoasă cu Grădiniţa nr. 103 şi Centrul Comunitar ,,Viitorul''. La închiderea programului au fost înmînate diplome de mulţumire educătoarei de la grădiniţa nr. 103, doamnei Raisa Lungu, educătoarei de la centru  Viitorul - Dina Petrova. Au fost remuneraţi copiii care au citit cele mai multe cărţi.

DRAG ÎMI ESTE GRAIUL

 Căndva, demult-demult, Dumnezeu a împărţit pămîntul oamenilor. Cei mai hapsîni şi nesăţioşi au ocupat  teritorii întinse. Strămoşii noştri au ajuns la Domnul cănd pămînt obişnuit nu mai rămăsese.
 Dumnezeu văzîndui oneşti, îngăduitori, harnici şi cuminţi, le-a dat o bucată din raiul său. A trimis mai apoi una din fiicile sale - Limba Romănă, care era încăntătoare, duioasă, dulce. A trimis-o prefăcută în Pasăre  Măiastră.  Această fiinţă neobişnuită  vorbea frumos şi melodios, ea veni printre oameni şi le dărui frumosul său grai.
 ...Dar peste această gură de rai s-au abătut stoluri de corbi negri, croncănitori, care au întunecat totul în jur.
Cu gheare cumplite au sfîşiat Pasărea Măiastră. Puţini oameni au îţeles acest pericol, foarte puţini au apărat-o. Ea adunîndu-şi ultimile puteri s-a avîntat spre părintele din cer. Oamenii umiliţi, cu sufletele bîntuite de vînturi, au început să schimonosească cuvintele, să vorbească păsăreşte, de nu se mai înţelegeau unii pe alţii.
 Bunul Dumnezeu cu răbdare ia tămăduit rănile, i-a înoit veşmîntul, nouă ne-a luminat cugetul, poruncindu-ne:

                     Ocrotiţi acest tezaur,
                     Limba care-i numai dor,
                     EA-I CUNUNA CEA DE AUR
                     Unui neam nemuritor..

Ziua Independenței. "O Țară-un neam"

Ziua Independenței. Aici m-am născut,aicea trăiesc,Moldova mea scumpă ce...

Ziua Independenței- medalion literar artistic la Biblioteca Codru

1 SEPTEMBRIE BATE LA UȘĂ...

 Parcă mai ieri  clopoțelul a vestit că a venit vacanța mare, și iată că  1 septembrie bate la ușă. Pentru cei care au fost hărnicuți pe tot parcursul verii, aceasta este un lucru firesc, dar pentru alții, luna august este o lună caldă în cel mai direct sens, deoarece au rămas în urmă cu lectura cărților propuse de profesori, în ajutorul procesului de învățămînt.

NE SIMȚIM BINE..

 Copiii sunt acele ființe, care mereu caută ceva nou, interesant. Și unde pot găsi toate acestea , dacă nu la bibliotecă. Aici,  într-un moment ei pot să devină  eroul din povestea îndrăgită,  imaginar se pot deplasa pe altă Planetă, pot să răsfoiască, să citească ce cărți doresc. Copiii din grupa pregătitoare de la grădinița nr. 103 sunt oaspeții noștri permanenți. Noi ne străduim să le creăm acele condiții, ca ei atunci cînd pleacă de la noi, să dorească să se reîntoarcă iarăși.

A FOST ODATĂ...

 Fiecare din noi cunoaşte aseste cuvinte din copilărie. Viitorul fiecărei persoane, stereotipurile şi scenariile comportamentale sînt  determinate în funcţie de faptul, cum şi în ce măsură au fost soluţionate situaţiile de conflict din această etapă. Maturii n-ar trebui să uite că minunata lume a poveştii întotdeauna i-a captivat pe copii. Copilul cu bucurie  se cufundă în această iereală şi imaginară lume, acţionînd în ea activ şi creativ.
 lumea basmului pare ireală numai celor adulţi, copilul percepînd tot ce se petrece în poveste ca o realitate.

  

Din poveste micuţul capătă cunoştinţe despre lume, relaţii interumane, învaţă cum să învingă greutăţile,  i se formează  încrederea în sine, în forţele binelui, în dreptate şi dragoste. De ce trebue să spunem poveşti copiilor? Pentru că povestea este cea mai scurtă cale de la sufletul  matur spre lumea intimă a copilului. Fiecare copil îşi are  neapărat poveştile sale, noi numai trebue să le aducem  înspre ei prin diferite metode. Cînd nu mai are nevoe de poveşti, copilul renunţă la ele, dar pînă ce poveştile sunt o hrană strict necesară şă facem tot posibilul să nu le lipsească această hrană.